DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei; (spec.; geol.) pierderea legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [< deconsolida].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSOLIDÁRE s. f. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. (< deconsolida)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deconsolidáre s. f. → consolidare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSOLIDÁ vb. I. tr. A face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. [< fr. déconsolider].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSOLIDÁ vb. tr. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. (< fr. déconsolider)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deconsolidá vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidéz, 3 sg. și pl. deconsolideáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink