DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECONSILIÁ ~éz tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. /<fr. déconseiller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSILIÁ vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. déconseiller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONSILIÁ vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr. déconseiller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deconsiliá vb. → consilia
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deconsiliéz v. tr. (fr. déconseiller). Desfătuĭesc. – Se poate zice și desc- și disc-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink