DECONGELÁRE, decongelări, s. f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei. ♦ Operație sau proces prin care se restabilesc proprietățile inițiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate; decongelație. – V. decongela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONGELÁRE s.f. Acțiunea de a decongela și rezultatul ei; decongelație. [< decongela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONGELÁRE s. decongelație. (~ cărnii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decongeláre s. f. → congelare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONGELÁ, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din fr. décongeler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECONGELÁ ~éz tranz. (corpuri congelate) A readuce în starea de până la congelare. /<fr. décongeler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONGELÁ vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiantă. ♦ (Tehn.) A aduce un corp congelat în starea lui primitivă, normală; a dezgheța. [< fr. décongeler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECONGELÁ vb. tr. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat. (< fr. décongeler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A decongela ≠ a congela
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decongelá vb., ind. prez. 1 sg. decongeléz, 3 sg. și pl. decongeleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink