4 definiții pentru «deconfitură»   declinări

DECONFITÚRĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deconfitúră s. f., pl. deconfitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

deconfitúră s.f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ „22” 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink