DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăța canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECOLMATÁ ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăța de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. și pl. decolmateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink