DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECOLÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-și lua zborul. /<fr. décoller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A decola ≠ a ateriza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller. – Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg. și pl. decoleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

decola, decolez v. i. (deț.) a evada.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink