DECLORURÁRE s.f. Acțiunea de a declorura și rezultatul ei. [< declorura].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decloruráre s. f., g.-d. art. declorurării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECLORURÁ vb. I. tr. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. [Cf. fr. déchlorurer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECLORURÁ vb. tr. a îndepărta clorurile din unele substanțe organice. (< fr. déchlorurer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
declorurá vb., ind. prez.3 sg. declorureáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decloruráre s.f. (tehn.) Acțiunea de îndepărtare a clorului ◊ „Între dotările tehnice menționăm: o centrală proprie de preparare a aburului, două centrale de ventilație, stație de declorurare și dedurizare a apei, de recuperare a apelor uzate.” R.l. 19 V 84 p. 2 (din declorura; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink