DECLINATÓR, declinatoare, s. n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. – Din fr. déclinateur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECLINATÓR ~oáre n. Busolă folosită în topografie. /<fr. déclinateur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECLINATÓR s.n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. [Cf. fr. déclinatoire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECLINATÓR s. n. busolă pentru determinarea declinației magnetice. (< fr. déclinatoire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
declinatór s. n. (sil. -cli-), pl. declinatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECLINATOR (‹ fr.) s. n. (TOPOGR.) Busolă de formă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. D. este folosit pentru orientarea planșetei topografice și pentru orientarea hărților, atunci când se ține cont de declinația magnetică.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink