DECLINÁBIL, -Ă, declinabili, -e. adj. Care se poate declina (1). – Din fr. déclinable, lat. declinabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLINÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi declinat. /<fr. déclinable, lat. declinabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLINÁBIL, -Ă adj. (Gram.) Care se poate declina (1). [Cf. lat. declinabilis, fr. déclinable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLINÁBIL, -Ă adj. care se poate declina (I, 1). (< fr. déclinable, lat. declinabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLINÁBIL adj. (GRAM.) (înv.) plecat. (Parte de vorbire ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Declinabil ≠ indeclinabil, nedeclinabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

declinábil adj. m. (sil. -cli-), pl. declinábili; f. sg. declinábilă, pl. declinábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

declinábil, -ă adj. (lat. declinabilis). Gram. Care se poate declina, ca substantivu, adjectivu orĭ pronumele românesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink