DECLANȘÁ, declanșez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊ Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din fr. déclencher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECLANȘÁ ~éz tranz. A face să se declanșeze. /<fr. déclencher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DECLANȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a se declara; a irupe; a izbucni. 2) (despre mecanisme sau dispozitive) A începe să funcționeze brusc, înlăturând o piedică. /<fr. déclencher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÁ vb. I. tr. 1. A dezlănțui, a stârni, a provoca subit (o acțiune, o criză etc.). 2. A desface, a deschide, a pune în funcțiune (un dispozitiv, un mecanism etc.) prin suprimarea unei piedici. [< fr. déclencher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÁ vb. I. tr. a pune în funcție un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare. II. tr., refl. a (se) dezlănțui, a (se) stârni. (< fr. déclencher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLANȘÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. dezlănțui. 3. v. izbucni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A declanșa ≠ a inhiba, a anclanșa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

declanșá vb. (sil. -clan-), ind. prez. 1 sg. declanșéz, 3 sg. și pl. declanșeáză, 1 pl. declanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. declanșéze; ger. declanșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink