DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECLAMATÍV adj. v. afectat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink