DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECISÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esențial.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg. decisívă, pl. decisíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink