6 definiții pentru «decela»   conjugări

DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECELÁ ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. și pl. deceleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink