decatír (-ruri), s. n. – 1. Acțiunea de a da lustru unei țesături. – 2. (Arg.) Bătaie, ciomăgeală. Fr. décatir. Cuvînt puțin folosit, în unele orașe din Munt. (Scriban).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

decatír n. (fr. décatir, d. catir, a lustrui). Scoaterea lustruluĭ unuĭ postav: a da la decatir. Fig. A supune uneĭ neplăcerĭ (de ex., uneĭ bătăĭ): ĭa dă-l la decatir pe pungașu ăsta!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink