DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECANTÁȚIE s.f. Decantare. [< fr. décantation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECANTÁȚIE s. f. decantare. (< fr. décantation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECANTÁȚIE s. v. decantare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decantáție s. f. (sil. -ți-e), art. decantáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink