DECALVÁȚIE, decalvații, s. f. 1. (Rar) Calviție. 2. Pedeapsă, în vechiul drept, care consta în raderea părului de pe capul condamnaților. – Din fr. décalvation, lat. decalvatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECALVÁȚIE s.f. (Rar) Calviție. ♦ Pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. [Gen. -iei. / cf. lat.bis. decalvatio, fr. décalvation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECALVÁȚIE s. f. 1. calviție. 2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. (< lat. decalvatio, fr. décalvation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decalváție (sil. -ți-e), art. decalváția (sil. -ți-a), g.-d. art. decalváției; pl. decalváții, art. decalváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink