DECALÁJ, decalaje, s. n. Distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente. ♦ Fig. Dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte. – Din fr. décalage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECALÁJ ~e n. 1) v. A DECALA și A SE DECALA. 2) fig. Nepotrivire între situații, stări de lucruri, atitudini; lipsă de armonie. /<fr. décalage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECALÁJ s.n. Distanțare în spațiu, în timp. ♦ Lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire, dezacord (între situații, concepții etc.). [Cf. fr. décalage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECALÁJ s. n. 1. decalare. 2. (fig.) lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire. (< fr. décalage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Decalaj ≠ concordanță
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decaláj s. n., pl. decaláje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink