DECAÉDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [Pr.: -ca-e-] – Din fr. décaèdre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECAÉDRU ~e n. Poliedru cu zece fețe. [Sil. -ca-e-] /<fr. décaedre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECAÉDRU s.n. Poliedru cu zece fețe. [Pron. -ca-e-. / cf. fr. décaèdre < gr. deka – zece, hedra – bază].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECAÉDRU s. n. poliedru cu zece fețe. (< fr. décaèdre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decaédru s. n. (sil. -ca-e-dru), art. decaédrul; pl. decaédre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink