DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEBUTÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu ...)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. și pl. debuteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debutá vb. I A ajuta pe cineva să-și facă debutul, să-și înceapă cariera ◊ „Toposurile culturale devin stereotipii de conținut egalizate la majoritatea poeților debutați în fosta colecție «Luceafărul».” Luc. 4 II 84 p. 8. ◊ „Breban a refuzat să o debuteze pe Gabriela Adameșteanu.” ◊ „22” 3/93 p. 15 (din fr. débuter)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debuta, debutez v. i. (pub.) a începe
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink