DEBUȘÉU, debușeuri, s. n. 1. Piață pe care producătorii își pot desface produsele ușor și în mari cantități. 2. (În sintagma) Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să rămână un anumit spațiu liber de siguranță. [Pl. și: debușee] – Din fr. débouché.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÉU ~ri n. 1) Mijloc eficace de a asigura larga desfacere a mărfurilor. 2) Regiune care servește ca piață de desfacere ușoară și pe scară largă a mărfurilor. 3): ~ul podului debit maxim de apă care poate trece pe sub un pod nepunându-l în pericol. /<fr. débouché
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÉU s.n. 1. Regiune, țară (străină) care servește ca piață de desfacere a produselor. 2. Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod. [Pl. -uri. / < fr. débouché].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÉU s. n. 1. regiune, țară servind ca piață de desfacere a produselor, a mărfurilor etc. 2. ieșirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei șosele etc. ◊ (mil.) ieșire la loc deschis, larg. ◊ debușeul unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

debușéu (-uri), s. n. – Piață de desfacere, tîrg. Fr. débouché.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

debușéu s.n., art. debușéul; pl. debușéuri / debușée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debușéŭ n., pl. urĭ și e (fr. débouché, d. bouche, gură. V. bucă). Gura uneĭ văĭ, unuĭ drum, uneĭ trecătorĭ. Piață unde se vinde mărfurile: o țară care n’are debușeurĭ pentru comerciu eĭ e expusă mizeriiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink