DEBUȘÁRE s. f. Acțiunea de a debușa. – V. debușa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÁRE s.f. Acțiunea de a debușa. [< debușa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

debușáre s. f., g.-d. art. debușării; pl. debușări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÁ vb. I. intr. (Mil.) A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. [< fr. déboucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBUȘÁ vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ◊ (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

debușá vb., ind. prez. 1 sg. debușéz, 3 sg. și pl. debușeáză, 1 pl. debușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. debușéze; ger. debușând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink