DEBOȘÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) deboșa și rezultatul ei; deboșă. [< deboșa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

deboșáre s. f., g.-d. art. deboșării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBOȘÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBOȘÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deboșá vb., ind. prez.3 sg. deboșeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink