DEBOȘÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBOȘÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deboșá vb., ind. prez.3 sg. deboșeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÓȘĂ ~e f. Uz excesiv de mâncare și de băutură. /<fr. débauche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÓȘĂ s.f. (Franțuzism) Exces, abuz de mâncare și de băutură. ♦ Decădere a moravurilor. [< fr. débauche].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÓȘĂ s. f. exces, abuz de mâncare și de băutură. ◊ decădere a moravurilor. (< fr. débauche)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

debóșă s. f., pl. debóșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink