DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEBILITÁ ~éz tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEBILITÁ mă ~éz intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBILITÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debilitá vb., ind. prez. 1 sg. debilitéz, 3 sg. și pl. debiliteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debilitéz v. tr. (lat. debilito, -áre). Slăbesc, ĭaŭ puterea: beția debilitează proasta lume.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink