DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe, organisme) Care are o constituție lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 2) și substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacități mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debíl adj. m., pl. debíli; f. sg. debílă, pl.debíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink