DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEBAVURÁ ~éz tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. și pl. debavureáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink