DEȘURUBÁRE, deșurubări, s. f. Acțiunea de a deșuruba. – V. deșuruba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

deșurubáre s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des¹- + [în]șuruba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A deșuruba ≠ a înșuruba
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deșurubá vb., ind. prez. 1 sg. deșurubéz, 3 sg. și pl. deșurubeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink