DEȘUGUBÍNĂ s. v. asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deșugubínă (deșugubíni), s. f. – 1. Măcel, crimă. – 2. Sumă plătită ca amendă pentru a evita acuzația de crimă; pînă la 1753 a fost beneficiul marelui vornic și al vornicilor de poartă. – 3. Încurcătură, bucluc. – Var. șugubină. Sl. dusĕgubinŭ „pierzîndu-și sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., și cu sensurile 2 și 3. – Der. deșugubinar, s. m. (perceptor); deșugubinărie, s. f. (dare, tribut pe crimă), ambele înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

deșugubínă f., pl. ĭ (vsl. duše-gubina, perderea sufletuluĭ. V. duh, pa-gubă, șugubină). Vechĭ. Mare crimă, păcat mortal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink