DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ♦ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEȘTEPTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care deșteaptă; care trezește din somn. /a deștepta + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEȘTEPTĂTÓR2 ~oáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deștepta pe cineva din somn. /a deștepta + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEȘTEPTĂTÓR s. (înv., în Transilv.) sculător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deșteptătór adj. m., pl. deșteptătóri; f. sg. și pl. deșteptătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deșteptătór, -oáre adj. Care te deșteaptă. Ceasornic deșteptător, al căruĭ mecanizm are un clopoțel care sună ca să te deștepte la ora pe care ĭ-o fixezĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEȘTEPTĂTÓRUL s. art. v. aldebaran.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink