davá s.f. (înv.) 1. reclamație, plângere. 2. femeie rea, cârcotașă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dáva (-ále), s. f. – Plîngere, jalbă, acuzație în fața unui judecător. – Mr. dăvie. Tc. dava (Șeineanu, III, 45), cf. ngr. νταβᾶς, alb., bg., sb. dava. Sec. XVIII. – Der. davagilîc, s. n. (plîngere), din tc. davacilik; davagiu, s. m. (reclamant), din tc. davaci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

davá f. (turc. [d. ar.] dava). Sec. 18. Reclamațiune. V. dahie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

dava s. f. sg. heroină.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁVĂ, dave, s. f. Așezare geto-dacică de tip oppidan a cărei denumire era formată cu ajutorul terminației „-dava” (ex.: Buridava, Argedava etc.)
Sursa: Neoficial | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink