DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DAMNÁBIL, -Ă adj. Demn de blestem, de a fi condamnat. [Cf. fr. damnable, lat. damnabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DAMNÁBIL, -Ă adj. care merită să fie blestemat, condamnat. (< fr. damnable, lat. damnabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg. damnábilă, pl. damnábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink