DAMBLAGÍRE, damblagiri, s. f. Acțiunea de a (se) damblagi și rezultatul ei; paralizare. – V. damblagi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DAMBLAGÍRE s. v. paralizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

damblagíre s. f., g.-d. art. damblagírii; pl. damblagíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DAMBLAGÍ ~ésc intranz. pop. A avea dambla; a fi bolnav de dambla. /Din damblagiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DAMBLAGÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A fi lovit de dambla. /Din damblagiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DAMBLAGÍ vb. v. paraliza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

damblagí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 sg. și pl. damblageáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink