DÁLTĂ, dălți, s. f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁLTĂ dălți f. Unealtă de oțel în formă de pană, folosită la cioplit, în lemn sau în piatră; cioplitor. [G.-D. dălții] /<sl. dlata
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁLTĂ s. (TEHN.) (înv.) scobitoare. (~ folosită în sculptură.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dáltă (dắlți), s. f. – Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă. Sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. Cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s. f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s. m. (cioplitor).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dáltă s. f., g.-d. art. dălții; pl. dălți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dáltă f., pl. e și (ob.) dălțĭ (vsl. bg. dlato). Un instrument de săpat în peatră orĭ în lemn. V. rangă și șurubelniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink