DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Specie de câine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ♦ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DALMAȚIÁN ~éni m. 1) Specie de câini cu părul scurt, de culoare albă cu pete mici negre sau maro. 2)Câine din această specie. /<fr. dalmatien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DALMAȚIÁN1 s. m. câine de agrement, decorativ, rezistent, cu blana albă acoperită cu mici pete negre sau maro închis. (< fr. dalmatien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DALMAȚIÁN2, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (fig.; despre biografia, comportamentul cuiva) pătat de atitudini degradante; (despre oameni) secătură, om de nimic, netrebnic. (< fr. dalmatien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dalmațián adj. m., s. m. (sil. -ți-an), pl. dalmațiéni (sil. -ți-eni); f. sg. dalmațiánă, pl. dalmațiéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dalmațian, dalmațieni s. m. (pub., peior.) 1. persoană coruptă, cu onoarea pătată. 2. persoană cu conștiința sau biografia pătată din cauza comportamentului său din perioada comunistă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink