DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁCIC ~că (~ci, ~ce) v. DAC¹. /<lat. dacicus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁCIC adj. v. dac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácică, pl. dácice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACO-DÁCIC adj. traco-dac. (Populații ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

DÁCIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de danvasilis | Semnalează o greșeală | Permalink