DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. [Sil. dă-u-] / a dăuna + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂUNĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dăunător ≠ folositor, nevătămător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăunătór adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink