DĂULÁRE, dăulări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dăula și rezultatul ei. [Pr.: dă-u-] – V. dăula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂULÁRE s. v. deșelare, istovire, spetire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăuléz V. dăhuĭez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink