DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂSCĂLÍE ~i f. 1) la sing. Funcție de dascăl. 2) la sing. Durata de exercitare a unei astfel de funcții. 3) înv. Învățătură care călăuzește pe cineva în diverse sițuații; îndrumare; povață; sfat. [Art. dăscălia; G.-D. dăscăliei; Sil. -li-e] / dascăl + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învățătură, morală, mustrare, observație, povață, povățuire, profesorat, reproș, sfat, știință, vorbă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăscălíe s. f., g.-d. art. dăscălíei; (povețe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăscălíe f. Fam. Profesiunea de dascăl.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

dăscălíe, dăscălii s. f. Școală care funcționa pe lângă unele bis. în sec. 18 în Moldova și Țara Românească, unde învățau copii din toate păturile sociale și se vorbea românește. – Din dascăl + suf. -ie.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink