DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.; rar) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂSCĂLÍȚĂ ~e f. fam. Învățătoare de la țară. 2) Soție a dascălului. /dascăl + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂSCĂLÍȚĂ s. v. institutoare, învățătoare, profesoară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăscălíță s. f., g.-d. art. dăscălíței; pl. dăscălíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăscălíță f., pl. e. Fam. Învățătoare, profesoară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink