DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. – -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink