dănănăí, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dănănăí (-ăésc, -ít), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creație expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der. dăndănae (var. dănănae), s. f. (extravaganță, aiureală), din încrucișarea cu dandana.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂNĂNÁIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, boarfe, boroboață bucluc, bulendre, calabalâc, catrafuse, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, scandal, supărare, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, troace, tumult, țoale, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dănănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dănănáia; pl. dănănăi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dănănăĭésc v. intr. (var. a luĭ bănănăĭesc). Rar. Bălălăĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink