DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dad (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂDÁCĂ ~ce f. Femeie angajată într-o casă sau într-o instituție preșcolară pentru a îngriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grijă exagerată față de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a copleși pe cineva cu povețe. /<ngr. dada, turc. dadi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂDÁCĂ s. v. doică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dădácă f. pl. e (ngr. turc. dadá, id., cu suf. -că, ca și’n duducă, neneacă, babacă. V. dadă). Bonă, guvernantă, îngrijitoare de copiĭ. – În est dadacă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink