DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DĂDĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 2. intranz. A practica ocupația de dădacă; a fi dădacă. /Din dădacă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dădăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dădăceáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dădăcésc v. tr. (d. dădacă). Îngrijesc copiiĭ. V. intr. Trăĭesc ca dădacă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji (pe cineva) ca pe un copil 2. a da (cuiva) sfaturi inutile
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink