DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Strângător de biruri. – Dabilă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂBILÁR s. v. agent de percepție, perceptor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăbilár s. m., pl. dăbilári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăbilár m. (d. dabilă). Vechĭ. Încasator, perceptor. – Și da- (N. Cost.). V. cĭocoĭ, mumbașir, taxidar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink