DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DÂRVÁLĂ f. Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ De ~ care nu prezintă valoare și poate fi folosit pentru orice. A face pe cineva de ~ a face pe cineva de două parale; a batjocori. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DÂRVÁLĂ s. v. corvoadă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dârválă s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dîrválă f., pl. e (vsl. *drŭvalo, transport de lemne, d. drŭvo, lemn, pol. drwal, negustor de lemne. V. dîrvar, dreavă, durbeniță). Est. De dîrvală, de ștrapaț, de muncă brută, grea saŭ lungă: caĭ de dîrvală, cĭubote de dîrvală. A face un lucru de dîrvală, a-l derveli, a-l strica. A face pe cineva de dîrvală, a-l terfeli. V. gĭurumea.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
de dârvală expr. 1. (d. haine) de lucru, de zi cu zi. 2. (d. cai) de jug, de povară.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink