DẤRDORĂ s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊ Expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdoja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRDORĂ f. pop. 1) Punct culminant (în desfășurarea unei acțiuni); toi. În ~a jocului. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. /<bulg. dărdorja
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRDORĂ s. v. toi, zor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dîrdora s. f. – Ardoare, zel, căldură (în expresia în dîrdora, în toi). Tc. daldirmak „a se cufunda; a fi îngrijorat” intensiv de la dalmak, cf. iud. sp. dadirjar „a cufunda”. După Candrea și Scriban, este în legătură cu dîrdîi și cu bg. dărdorĭa „a mormăi”, ceea ce pare mai puțin probabil.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dârdoră s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dấrdoră s. f., g.-d. art. dârdorei; pl. -
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

dîrdóră și dúrdură f., pl. i (aceĭașĭ răd. ca și dîrdîĭ și bg. dŭrdoriĭa și dŭrdorenie, dîrdîĭală. Cp. cu pîrpără). Agitațiune, ardoare, pîrpără, zbucĭum, bobotă: în dîrdora lupteĭ. – Și dúldură (Șez. 30, 292). V. toroapă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink