derdeúș, derdelúș, dîrdiúș, dîrdîíș, dîrdîúș, dîrníuș, dîrliúș și târliuș n., pl. urĭ (d. a dîrdîi, a tîrnîi). Munt. Șăniuș, locu unde se lasă copiiĭ cu săniuța la vale. – În Trans. (Blaj) dădăúș. Dîrdiuș și dîrdîiș în CL. 1920, 520 ȘI 521. V. dăĭnuș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dîrdîíș și -îúș V. derdeluș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink