DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRDÂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A DÂRDÂI. 2) pop. Zgomot produs de un obiect care vibrează. [Sil. -ia-lă] /a dârdâi + suf. ~ială
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănțănit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÂRDÂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dîrdîĭálă f., pl. ielĭ. Acțiunea de a dîrdîi.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink