CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci intrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot. 2. Strofă alcătuită din cinci versuri. 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din it. quintetto, fr. quintette.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTÉT ~e n. 1) Formație compusă din cinci interpreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2) Compoziție scrisă pentru un astfel de ansamblu. /<it. quintetto, fr. quintette
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din cinci instrumentiști sau cântăreți care execută împreună o piesă muzicală. ♦ Bucată muzicală compusă pentru un astfel de ansamblu. 2. Linie de atac a unei echipe (de fotbal), compusă din cinci jucători. 3. Strofă alcătuită din cinci versuri. [Var. cuintet s.n., scris și quintet. / < it. quintetto, cf. fr. quintette].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din cinci interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. linie de atac a unei echipe (de fotbal) compusă din cinci jucători. 4. cvinarie. (< it. quintetto, fr. quintette)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cvintét (muz., sport) s. n., pl. cvintéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

cvintet (quintet) (it. quintetto; fr. quintette; germ. Quintett) 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din cinci executanți. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Lucrările de c. instr. se organizează ciclic (v. ciclu 1, 2). C. a apărut în creația comp. universală fie din necesitatea diversificării timbrurilor* printr-o scriitură adesea solistică, fie din aceea a satisfacerii unei logici muzicale, mai ales armonică, insuficient rezolvată de cvartet (2). C. de suflători utilizează re regulă instr. de suflat de lemn (fl., ob., cl., fag.) și un corn, în timp ce c. de coarde reprezintă un cvartet în care se adaugă un c. bas sau în care unul dintre instr. este dublat (2 vl., 2 viole, vcl. – Mozart, Beethoven, Spohr, Brahms, Bruckner; 2 vl., vla., 2 vcl. – Boccherini, Schubert, Taneev). Cvartetul de coarde, căruia i se adaugă pianul, este c. cu pian (Mozart, Weber, Brahms, Franck, Fauré, Hindemith, Enescu, Șostakovici). Același cvartet de coarde poate fi completat cu un instr. de suflat (c. cu cl. de Mozart, Brahms).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink