CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

CUTUMIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de cutumă; propriu cutumei; tradițional. [Sil. -mi-ar] /<fr. coutumier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUTUMIÁR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. ♦ drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau țări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CUTUMIÁR adj. (JUR.) consuetudinar. (Practică ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cutumiár adj. m. (sil. -mi-ar), pl. cutumiári; f. sg. cutumiáră, pl. cutumiáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink